inelat, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 595 / Pl: ~ați, ~e / E: inel + -at] 1 a (D. păr, blană etc.) În formă de inel (1) Si: buclat, cârlionțat. 2 a (Rar; d. degete) Împodobit cu inele (1). 3 a Care este format din inele (8). 4 a (Îs) Viermi ~ați Viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (18). 5-6 sfp (Zlg) (Grup de) animale al căror corp este alcătuit din inele (18).