indicator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 501/2 / V: (înv) ~căt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr indicateur] 1 a Care face cunoscut. 2 sn Obiect folosit pentru a face cunoscut. 3 sn Text tipărit care folosește ca îndrumător într-un anumit domeniu. 4 sn Aparat, instrument sau dispozitiv folosit la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. 5 sm Semn de indicare a direcției sau a distanței pe un drum. 6 sn (Îs) ~ de pantă Înclinometru. 7 sn (Îs) ~ de acord Ochi magic. 8 sn Expresie numerică pentru caracterizarea cantitativă a unui fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 9 sn Substanță folosită pentru determinarea caracterului acid sau bazic al altei substanțe sau a sfârșitului unei reacții chimice. 10 sf (Mat) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.