incunábul, incunabule s. n. Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (1440 până prin anul 1520); p. ext. carte foarte veche (și prețioasă). Exemple de incunabule românești: tipăriturile călugărului Macarie, Liturghierul din 1508, Tetraevanghelul din 1512 etc. – Din lat. incunabulum, fr. incunable.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink