INCUNÁBUL, incunabule, s. n. Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (înainte de anul 1500); p. ext. carte foarte veche (și prețioasă). – Din fr. incunable, lat. incunabulum.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCUNÁBUL ~e n. 1) Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (până în anul 1500). 2) Carte veche și de valoare. /<fr. incunable, lat. incunabulum
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCUNÁBUL s.n. Tipăritură care datează de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte dintre cele mai vechi tipărituri (românești). [< lat. incunabulum – leagăn, cf. engl. incunabulum, fr. incunable].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCUNÁBUL s. n. tipăritură de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar din cele mai vechi tipărituri. (< fr. incunable, lat. incunabulum)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

incunábul s. n., pl. incunábule
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

incunábul, incunabule s. n. Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (1440 până prin anul 1520); p. ext. carte foarte veche (și prețioasă). Exemple de incunabule românești: tipăriturile călugărului Macarie, Liturghierul din 1508, Tetraevanghelul din 1512 etc. – Din lat. incunabulum, fr. incunable.
Sursa: D.Religios | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink