IMITAȚIE. Subst. Imitație, imitare; copiere, copiat, copie (peior.), pastișare (depr.), mimare, mimetism, mimesis (livr.), calc, calchiere; reproducere, facsimil, mulare, simulație, mimare, mimologie, maimuțăreală, maimuțărire, maimuțărie (rar); simulacru; plagiat, plagiere, centon (rar ), contrafacere, plastografie, plastografiere; pastișă, parodie, caricatură; caricaturizare, caricaturism (rar). Mimă; pantomimă; mimodramă. Imitator, mim, pantomim; maimuță (fam.), maimuțoi (fam.), papagal (fig.); simulant, falsificator, falsor (înv.); plastograf, copist, plagiator; parodiant (rar), parodist. Adj. Imitativ, mimetic, papagalicesc (fig.). Fals, falsificat, artificial, neautentic, contrafăcut, plagiat; simulat. Vb. A imita, a copia, a plagia, a pastișa (depr.), a mima, a mimetiza (rar), a lua drept model, a lua drept exemplu, a urma orbește pe cineva, a călca pe urmele cuiva, a se lua după cineva. A reproduce, a calchia. A falsifica, a plastografia, a contraface, a truca, a maimuți (rar), a maimuța (rar), a maimuțări; a parodia. V. asemănare, repetare.