IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IERBÁR1 ~e n. 1) Colecție de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate și presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecție. /<fr. herbier
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IERBÁR s. v. rumen.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*erbáriŭ m. (lat. herbarium). Colecțiune de plante uscate. – Și -ár, pl. e.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink