12 definiții pentru ierbar (stomac)
din care- explicative (5)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IERBAR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
IERBAR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ierbar3 sn [At: DAMÉ, T. 32 / Pl: ~e / E: iarbă + -ar] (Zlg, pop) Prima dintre cele patru cavități ale stomacului rumegătoarelor Si: borhan (1), burduhan (1), rumen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERBAR2, ierbare s. n. Prima dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; burduf.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERBAR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ierbar s. n., pl. ierbare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ierbar s. n., pl. ierbare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ierbar (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ierbar
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ierbar, -re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IERBAR s. v. rumen.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IERBAR s. (ANAT.) burduhan, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele, la animalele rumegătoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ierbar, ierbaresubstantiv neutru
etimologie:
- Iarbă + sufix -ar. DEX '09