IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IERBĂRÍT s. v. imaș, izlaz, pășune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ierbărít s. n. (sil. ie-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭerbărít n., pl. urĭ. Bir. p. pășunatu vitelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink