IASOMÍE (< ngr.) s. f. Arbust din familia oleaceelor, originar din India, înalt de 2-3 m, cu ramuri lungi, subțiri, cu frunze opuse, penat-compuse și flori albe în cime terminale, cu miros caracteristic (Jasminum officinale). Florile conțin uleiuri eterice folosite în parfumerie și contra nevralgiilor; se cultivă frecvent ca plantă decorativă.