IARMAROC, iarmaroace, s. n. (Mold.) Tîrg ținut la date fixe, bîlci (anual). Tîrgul îl mai văzuse, la iarmaroace; însă îl știa dinspre alte părți, a îmbulzelilor de lume, a petrecerilor. SADOVEANU, B. 75. Iarmarocul anual era în toiul lui. ANGHEL-IOSIF, C. L. 90. Boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc, vinde-i și cumpără alții mai mici. CREANGĂ, P. 39. Mergea dus pe gînduri cu berbecii la iarmaroc, în tîrgul cel mai apropiet. ȘEZ. I 98. ◊ Fig. Legislatorii noștri au ales în iarmarocul literaturilor ce-au socotit mai strălucitor. RUSSO, O. 64.