hărțuire sf [At: MARDARIE, L. 430 / Pl: ~ri / E: hărțui] 1 Încăierare. 2 Desfășurare a unor atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a-i împiedica acțiunile Si: hărțuială (2), hărțuit¹ (2). 3 Necăjire a cuiva cu tot felul de neplăceri Si: hărțuială (3), hărțuit¹ (3) Cf cicălire, sâcâire. 4 (Reg) Asmuțire a unui câine Si: hărțuială (4), hărțuit¹ (4). 5 Purtare a unor discuții repetate și contradictorii cu cineva Si: hărțuială (5), hărțuit¹ (5).