17 definiții pentru hălădui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂLĂDUI, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

HĂLĂDUI, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

hălădui [At: DOSOFTEI, V. S. 28/2 / V: ~di, hlă~ / Pzi: ~esc / E: mg haladni] 1 vi (Înv) A fugi de cineva sau de ceva. 2 vi (Înv) A se refugia undeva. 3 vi (Înv) A evada. 4 vi (Înv) A ajunge undeva (prin fugă). 5 vt A reuși să facă ceva. 6 vi A scăpa cu viață dintr-o mare primejdie. 7 vi A locui undeva în pace. 8 vi A sta undeva ferit de primejdii. 9 vi (Reg) A se însănătoși. 10 vt (Reg) A termina ceva. 11 vt (Reg; îe) Dumnezeu să vă ~ască Rămâneți cu bine. 12 vi (Reg; îe) Cum o mai ~ești? Ce mai faci? 13 vt (Reg) A pune ceva la loc sigur. 14 vt (Reg) A descărca. 15 vi (Reg) A naște.

HĂLĂDUI, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. A trăi undeva liniștit, ferit, în voie, în libertate; p. ext. a locui, a sălășlui. Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322. Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110. În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147. 2. (Învechit) A scăpa (cu viață, de o primejdie). N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100. 3. (Rar) A izbuti. După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256.

A HĂLĂDUI ~iesc intranz. 1) pop. A trăi în tihnă într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scăpa dintr-o situație primejdioasă; a izbuti. /<ung. haladni

HĂLĂDUI vb. (Mold., Trans. N) A scăpa, a se salva. A: Nici voi, lumii înțelepți, cu filosofia hălăduiți de lume, nici theologhia v-au scutit de primejdii. CVL, 165. Cade în cursă păcătosul și hălăduiaște dintr-însă direplul. DP, 36v. Nu hălăduia, de ciambururile slobodziia cu călărimea lor. NCL I, 43. A hălăduit din lațul tău. CD 1698, 12r. Să hălăduiască de vrăjmașii lui. CRB, 171r. Și asa au hălăduit cu viata. NECULCE; cf. URECHE; CVL, 163; CLM, 20v; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 35r; N. COSTIN; CRON. 1707, 32v; CANTEMIR, HR,; CRB, 165v; PSEUDO:MUSTE; CD 1770, 13v; CRON. SEC. XVIII, 25v. C: Bine te-ai păzit de ai hălăduit din muncile noastre. POGREB.,117r. // B: Cea hălăduită casă a casii Iudii. BIBLIA (1688). C: Acolo îl trimise să hălăduiască de frate-său Isav. CRON. ante 1730, 37v. Etimologie: magh. haladni.

hălăduì v. 1. a scăpa de cineva: cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa CR.; 2. a petrece în tihnă, a trăi: să poată hălădui lumea în pace BĂLC.; 3. a sălășlui: unde corbii locuiesc și bine hălăduiesc POP. [Ung. HALADNI, a trăgăna, a zăbovi undeva].

hălăduĭésc v. intr. (ung. haladni, a înainta, a prospera, a se prelungi. V. hălăstuĭesc). Vechĭ. Evadez, fug, scap dintr’un pericul. Nasc, scap de sarcină: femeĭa a hălăduit. Azĭ. Reușesc să, ajung să: a hălăduit să intre. Petrec, trăĭesc liniștit: corbiĭ hălăduĭesc bine în codri. V. tr. Descarc: ĭară badea cum sosi, carele hălădui (P. P.). V. huzuresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hălădui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, 3 sg. hălăduiește, imperf. 1 hălăduiam; conj. prez. 1 sg. să hălăduiesc, 3 să hălăduiască

hălădui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, imperf. 3 sg. hălăduia; conj. prez. 3 să hălăduiască

hălădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, imperf. 3 sg. hălăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. hălăduiască

hălădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălăduiesc, conj. hălăduiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂLĂDUI vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuși, salva, scăpa, sta, ședea, trăi, viețui.

hălădui vb. v. DOMICILIA. FI. IZBUTI. LOCUI. REUȘI. SALVA. SCĂPA. STA. ȘEDEA. TRĂI. VIEȚUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hălădui (-uesc, hălăduit), vb.1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hălădi, hălădesc, (hălădui), vb. intranz. – (reg.) 1. A trăi undeva în voie, în liniște. 2. A scăpa cu viața. 3. A reuși, a trece de, a apuca: „La alții le-o părut bine / C-o hălăduit cu mine” (Bârlea, 1924, II: 135); „Cine ibde ș-apoi spune / Nu hălăduia din fune” (Calendar, 1980: 81). – Din magh. haladni „a merge mai departe; a progresa” (MDA).

hălădi, hălădesc, vb. intranz. – 1. A trăi undeva în voie, în liniște. 2. A scăpa cu viața. 3. A reuși, a trece de, a apuca: „La alții le-o părut bine / C-o hălăduit cu mine” (Bârlea 1924 II: 135); „Cine ibde ș-apoi spune / Nu hălăduia din fune” (Calendar 1980: 81). – Din magh. haladni „a merge mai departe”.

Intrare: hălădui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hălădui
  • hălăduire
  • hălăduit
  • hălăduitu‑
  • hălăduind
  • hălăduindu‑
singular plural
  • hălăduiește
  • hălăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălăduiesc
(să)
  • hălăduiesc
  • hălăduiam
  • hălăduii
  • hălăduisem
a II-a (tu)
  • hălăduiești
(să)
  • hălăduiești
  • hălăduiai
  • hălăduiși
  • hălăduiseși
a III-a (el, ea)
  • hălăduiește
(să)
  • hălăduiască
  • hălăduia
  • hălădui
  • hălăduise
plural I (noi)
  • hălăduim
(să)
  • hălăduim
  • hălăduiam
  • hălăduirăm
  • hălăduiserăm
  • hălăduisem
a II-a (voi)
  • hălăduiți
(să)
  • hălăduiți
  • hălăduiați
  • hălăduirăți
  • hălăduiserăți
  • hălăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • hălăduiesc
(să)
  • hălăduiască
  • hălăduiau
  • hălădui
  • hălăduiseră
hălădi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hălădui, hălăduiescverb

  • 1. popular A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110. DLRLC
    • format_quote În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Locui, sălășlui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322. DLRLC
  • 2. învechit A scăpa cu viață (de o primejdie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100. DLRLC
  • 3. regional Izbuti, reuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
etimologie:
  • limba maghiară haladni „a propăși, a merge mai departe” DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.