HURDUCĂTURĂ, hurducături, s. f. 1. Zgîlțîială, zdruncinătură, zguduire. Hurducătura pămîntului nu oprea chesoanele din mers. CAMILAR, N. I 430. Păunaș, izbit de colo pînă colo, începuse iar să plîngă... hurducătura îl amețise, foamea îl leșinase. GALACTION, O. I 164. 2. (Regional) Zgomot, larmă produsă de ceva care se hurducă. Auzi hurducături de căruță. RETEGANUL, P. II 71. Auzind moșnegii hurducătura, l-au întrebat... ce este? SBIERA, P. 38.