Definiția cu ID-ul 499105:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hulă (hule), s. f. – (Munt., Trans.) Surpare, desprindere. Mag. hulla (DAR). – Der. hului, vb. refl. (a se supra, a se nărui), din mag. hullani (DAR; Gáldi, Dict., 137).