HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HULITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care hulește; defăimător; denigrator. /a huli + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HULITÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hulitór s. m., pl. hulitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hulitoáre s. f., g.-d. art. hulitoárei; pl. hulitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink