opțiuni
  • info

10 definiții pentru ponegritor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONEGRITOR, -OARE, ponegritori, -oare, adj. (Rar) Care ponegrește, care cuprinde o defăimare; calomnios. ♦ (Substantivat) Persoană care ponegrește; calomniator. – Ponegri + suf. -tor.

ponegritor, ~oare a [At: IORGA, L. I, 232 / Pl: ~i, ~oare / E: ponegri + -tor] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) care ponegrește (2) Si: defăimător, denigrator. 3-4 smf, a (Persoană) care bârfește Si: bârfitor. 5 a Care cuprinde o defăimare Si: calomnios.

PONEGRITOR, -OARE, ponegritori, -oare, adj. Care ponegrește, care cuprinde o defăimare; calomnios. ♦ (Substantivat) Persoană care ponegrește; calomniator. – Ponegri + suf. -tor.

PONEGRITOR, -OARE, ponegritari, -oare, adj. Care cuprinde o defăimare; calomnios. ♦ (Substantivat) Persoană care calomniază. Același împletitor de laude dibace poate fi însă un aspru ponegritor al dușmanilor domnului său. IORGA, L. I 232.

PONEGRITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care ponegrește; defăimător. /a ponegri + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ponegritor (rar) (desp. -ne-gri-) adj. m., pl. ponegritori; f. sg. și pl. ponegritoare

ponegritor (rar) (-ne-gri-) adj. m., pl. ponegritori; f. sg. și pl. ponegritoare

ponegritor adj. m. (sil. -gri-), pl. ponegritori; f. sg. și pl. ponegritoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONEGRITOR adj., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios.

PONEGRITOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

Intrare: ponegritor
ponegritor adjectiv
  • silabație: po-ne-gri-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponegritor
  • ponegritorul
  • ponegritoru‑
  • ponegritoare
  • ponegritoarea
plural
  • ponegritori
  • ponegritorii
  • ponegritoare
  • ponegritoarele
genitiv-dativ singular
  • ponegritor
  • ponegritorului
  • ponegritoare
  • ponegritoarei
plural
  • ponegritori
  • ponegritorilor
  • ponegritoare
  • ponegritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponegritor, ponegritoareadjectiv

  • 1. rar Care ponegrește, care cuprinde o defăimare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calomnios defăimător
    • 1.1. (și) substantivat Persoană care ponegrește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: calomniator
      • format_quote Același împletitor de laude dibace poate fi însă un aspru ponegritor al dușmanilor domnului său. IORGA, L. I 232. DLRLC
etimologie:
  • Ponegri + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.