HREAN s. m. Plantă din familia cruciferelor, a cărei rădăcină cu gust picant e folosită drept condiment (Armoracia rusticana). Mîncase o hrîncă de mămăligă rece, tăvălită în hrean înăcrit cu borș și înroșit cu zamă de sfeclă. CAMILAR, TEM. 303. Să știi că-s iute... ca hreanu. ALECSANDRI, T. I 152. ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a duce (sau a se deprinde cu) o viață amărîtă.