10 definiții pentru «horticultor»   declinări

HORTICULTÓR, -OÁRE, horticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu horticultura. — Din fr. horticulteur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HORTICULTÓR, -OÁRE, horticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu horticultura. – Din fr. horticulteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Am adăugat indicația „și f.”. - gall

horticultór s. m., pl. horticultóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HORTICULTÓR s. florar, grădinar. (~ul cultivă flori.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HORTICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în horticultură. [< fr. horticulteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HORTICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în horticultură. (< fr. horticulteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

horticultór s. m., pl. horticultóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horticultor m. cel ce se ocupă cu cultura grădinilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

horticultoáre s. f., g.-d. art. horticultoárei; pl. horticultoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*orticultór, -oáre s. (lat. hortus, grădina, și cultor, cultivator). Cultivator de grădinĭ, de florĭ. – Maĭ des hort-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink