FLORAR, (1) florari, s. m., (2) s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai⁴. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florer s. m.] – Floare + suf. -ar.

florar [At: ALECSANDRI, P. P. 34 / V: (reg, 3) ~rer / Pl: ~i sm, sn / E: floare + ~ar] 1 sm Persoană care cultivă flori. 2 sm Vânzător de flori. 3 sm Numele popular al lunii mai. 4 sn Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane Si: (înv) floral². 5 sn (Reg) Unealtă de fierărie nedefinită mai de aproape.

FLORAR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai⁴. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florer s. m.] – Floare + suf. -ar.

FLORAR¹, (1) florari, s. m. 1. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. Nume popular dat lunii mai (sau, mai rar, lunii aprilie). Trece-n car pe cer florar, Soare poartă-n inelar. TOMA, C. V. 285.

FLORAR³ ~i m. 1) Cultivator de flori. 2) Vanzător de flori. /floare + suf. ~ar

florar m. 1. cultivator sau vânzător de flori; 2. numele popular al lunei Maiu (sau luna florilor).

florár m. Cultivator saŭ vînzător de florĭ. Numele popular al luĭ Maĭ. V. frunzar.

florer sm vz florar

florar³ (persoană) s. m., pl. florari

florar² (persoană) s. m., pl. florari

florar (persoană) s. m., pl. florari

FLORAR s. 1. grădinar, horticultor. (~ul cultivă flori.) 2. (înv.) florist. (~ul vinde flori.) 3. (TEHN.) pistolet. (~ pentru desen.)

FLORAR s. 1. grădinar, horticultor. (~ cultivă flori.) 2. (înv.) florist. (~ vinde flori.) 3. (TEHN.) pistolet. (~ pentru desen.)