hlobă sf [At: ȘEZ. VII, 187 / V: ~oabă, hlubă, holoa~, hubă, hublă, hulo~, hulubă, ulubă / Pl: ~be / E: pn holoble, ucr охлобла, охолобла] 1 (Mol, Buc) Fiecare dintre cele două prăjini de la trăsura sau căruța cu un cal. 2 (Reg; îe) A bate ~bile, să (se) priceapă calul A face aluzii. 3 (Reg; lpl; îf ~oabe, holoabe) Brațe ale scrânciobului. 4 (Reg; îf hublă) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape.