HIPERURBANISM s. n. (< fr. hyperurbanisme, cf. gr. hyper „în exces” + lat. urbs „oraș”): 1. fenomen care constă în crearea unor variante fonetice, forme gramaticale, accentuări sau grafii necorecte datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară (v. hipercorectitudine). 2. formă rezultată din acest fenomen (formă hipercorectă): piftea în loc de chiftea (cum e corect), devorța, teribel, triveal, coraj, foncționar, foncție, poblic, docoment, famelie, ficsonomie, arfivă, ezirciț, dicorație, dipotat, procoror etc.