HIPERBAT (< fr. hyperbate < gr. hyperbaton, depășire) Figură stilistică în care se ține seama mai mult de ordinea ideilor decît de aceea a cuvintelor, ceea ce duce la o schimbare în ordinea obișnuită a cuvintelor, datorită scoaterii în afara cadrului firesc al frazei a termenilor (exemplu postpunerii subiectului, corespunzîndu-i antepunerea complementului). Uneori, în poezie, hiperbatul este determinat de cerințele versificației. Ex. „C-un rînd de haine-o văd mergînd La muncă, La joc și hori același rînd Îl poartă-ntruna și de când!” (G. COȘBUC, La oglindă)