hiat sn [At: MAIORESCU, CR. III, 206 / V: ~us / P: hi-at / Pl: ~uri / E: fr, lat hiatus] 1 (Fon) Întâlnire a două vocale care nu formează un diftong, ci sunt pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt fie din cuvinte diferite. 2 (Atm) Spațiu sau deschidere marcată într-o structură unică. 3 (Fig) Pauză. 4 (Fig) Discontinuitate.