Definiția cu ID-ul 950792:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
henț, hențuri, s.n. – (reg.) Măruntaie de animale, resturi de carne (pe Mara, Cosău și în Săpânța): „Hai să tăiem un noatin, iar hențurile le-om țâpa la câinele ăsta nou” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). – Et. nec.