HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate servind: a) la copierea (cu ajutorul luminii solare) a desenelor făcute pe hîrtie de calc; b) la transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectării razelor solare; c) la măsurarea puterii calorice a soarelui; d) la fotografierea soarelui. Un heliograf scăpără fulgerări albastre. I. BOTEZ, ȘC. 5. – Pronunțat: -li-o-.