Definiția cu ID-ul 498846:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
harfă (harfe), s. f. – Instrument muzical format dintr-o ramă mare dreptunghiulară pe care sînt fixate coarde puse în vibrație prin ciupire. – Var. harpă. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. – Der. harpist, s. m.; harpistă, s. f., din fr.