HARBÚZ, harbuji, s. m. (Reg.) Pepene verde. [Var.: arbúz s. m.] – Din ucr. harbuz.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HARBÚZ harbúji m. pop. Pepene verde. /<turc. harbuz
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HARBÚZ s. v. pepene.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
harbúz, harbúji, s.m. 1. (reg.) pepene verde. 2. (reg.) bostan, curcubetă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
harbúz (harbúji), s. m. – Pepene verde, lubeniță (Citrullus vulgaris). Tc. harbuz, karpuz (Roesler 606; Miklosich, Fremdw., 75; Șeineanu, II, 209; Ronzevalle 126), din per. gharbusa; cf. sp. arbusa „pepene de Astrahan”, ngr. ϰαρπούζι, alb. karpus, bg., sb. karpuz. – Der. harbuzesc, adj. (varietate de pere); harbuzărie, s. f. (plantație de pepeni verzi). Din rom. provine pol. arbuz (Miklosich, Wander., 12), rut. arbuzá.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
harbúz s. m., pl. harbúji
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
harbúz m., pl. ujĭ (rut. harbúz, rus. arbúz, d. pers. herbuze, herbuz, „castravete măgăresc”, harbuz, de unde vine și turc. karpuz, ngr. karpúzi, bg. karpúz. Bern. 1, 491). Nord. Pepene verde. Maram. Dovleac.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink