2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂCUIRE, hăcuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei. – V. hăcui.
hăcuire sf [At: SADOVEANU, M. 171 / Pl: ~ri / E: hăcui] 1 Tăiere în bucăți mici Si: hăcuit1 (1). 2 Bătaie foarte rea Si: hăcuit1 (2). 3 Omorâre cu cruzime, prin mai multe lovituri de cuțit Si: hăcuit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂCUIRE, hăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei. – V. hăcui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂCUIRE, hăcuiri, s. f. (Mold.) Acțiunea de a hăcui; ciopîrțire. Ghiță Samson se trezi pe marginea patului, cu picioarele-n papuci. Între frîntura lui de vis și-ntre o răzbunare sîngeroasă, o hăcuire cu toporul, o grozăvie roșie, se făcu, ca într-o lumină de fulger, o legătură. SADOVEANU, M. 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂCUI, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăcui vt [At: DOSOFTEI, V. S. 94/2 / Pzi: ~esc / E: ger hacken] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A bate rău. 3 A omorî cu cruzime, prin mai multe lovituri de cuțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂCUI, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂCUI, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia în bucăți (mici), a toca mărunt; a sfîrteca, a ciopîrți. Hăcuia trupul bouțului în sferturi. MIHALE, O. 509. Ba, dacă nu mă înșel, tot singur hăcuii pe palmă cîteva fire de mărar și le aruncai pe toate în apa care clocotea. HOGAȘ, M. N. 84. De pe cal mi-l trînteam Și gîtul i-l hăcuiam. ȘEZ. v 94. ◊ Intranz. (Rar) Mezinul se bătea ca un nebun; sărea cu calul în dreapta și în stînga și hăcuia în carne. SADOVEANU, O. I 220.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HĂCUI ~iesc tranz. pop. (mai ales legume) A tăia în bucăți (mici); a tăia mărunt. /<germ. hacken
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂCUI vb. (Mold.) A rupe; a tăia (în bucăți). Și-i hăcuirâ spinarea cu toiagele. DOSOFTEI, VS. Pre un Stamatesco ce era grec ... cu sabia ... l-au hăcuit bucăți. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: germ. hacken. Cf. s p î r c u i (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăcuì v. a tăia în bucăți, a tăia mărunt. [Nemț. HACKEN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăcuĭésc v. tr. (pe cale slavă d. germ. hacken, a hăcui, d. hacke, hîrleț, de unde și fr. hache, topor). Est. Toc carnea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) toc, a -á v. intr. (d. interj. toc saŭ lat. pop. tõccare, tot onomatopeĭe; it. toccare, pv. tocar, fr. toucher, toquer, sp. pg. tocar. – El toacă, să toace). Bat toaca: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr’o babă surdă. Clămpănesc, bat din cĭoc: barza toacă. Clămpănesc, vorbesc mult: ĭa nu maĭ toca la urechea mea, ĭa nu-mĭ toca la cap, toată ziŭa îțĭ toacă gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cîte’n lună și’n soare. Taĭ carnea cu satîru (saŭ cu mașina) în bucățele foarte micĭ ca să fac chiftele (în nord hăcuĭesc): a toca carne, carne tocată. Fig. Iron. Risipesc, mănînc: șĭ-a tocat averea la chefurĭ. Ruinez, scurg de parale: prieteniĭ l-aŭ tocat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hăcuire (fam.) s. f., g.-d. art. hăcuirii; pl. hăcuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăcuire (fam.) s. f., g.-d. art. hăcuirii; pl. hăcuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăcuire s. f., g.-d. art. hăcuirii; pl. hăcuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăcui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiesc, 3 sg. hăcuiește, imperf. 1 hăcuiam; conj. prez. 1 sg. să hăcuiesc, 3 să hăcuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăcui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiesc; imperf. 3 sg. hăcuia; conj. prez. 3 să hăcuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiesc; imperf. 3 sg. hăcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hăcuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂCUIRE s. v. ciopârțire, sfârtecare, sfâșiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăcuire s. v. CIOPÎRȚIRE. SFÎRTECARE. SFÎȘIERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂCUI vb. v. ciopârți, mărunți, sfârteca, sfâșia, toca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăcui vb. v. CIOPÎRȚI. MĂRUNȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. TOCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hăcui (-uesc, hăcuit), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hăcuire, hăcuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a hăcui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciopârțire sfâșiere
- Ghiță Samson se trezi pe marginea patului, cu picioarele-n papuci. Între frîntura lui de vis și-ntre o răzbunare sîngeroasă, o hăcuire cu toporul, o grozăvie roșie, se făcu, ca într-o lumină de fulger, o legătură. SADOVEANU, M. 171. DLRLC
-
etimologie:
- hăcui DEX '98 DEX '09
hăcui, hăcuiescverb
- 1. A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Hăcuia trupul bouțului în sferturi. MIHALE, O. 509. DLRLC
- Ba, dacă nu mă înșel, tot singur hăcuii pe palmă cîteva fire de mărar și le aruncai pe toate în apa care clocotea. HOGAȘ, M. N. 84. DLRLC
- De pe cal mi-l trînteam Și gîtul i-l hăcuiam. ȘEZ. v 94. DLRLC
- Mezinul se bătea ca un nebun; sărea cu calul în dreapta și în stînga și hăcuia în carne. SADOVEANU, O. I 220. DLRLC
-
etimologie:
- hacken DEX '98 DEX '09