găvan, găvane, (gâvan, ghivan), s.n. – 1. Scobitură, adâncitură; orbită. 2. Lingură mare de lemn, cu care se măsoară cheagul când se pune în lapte ca să se facă brânză; are coada de 60 cm și capacitatea de 500-700 cmc (Papahagi, 1925; Georgeoni, 1936). 3. Strachină, blid. 4. Groapă; prăpastie, hău. ♦ (onom.) Găvan, Gavan, Găvănescu, Gava, nume de familie (143 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. bg., srb. vagan „strachină” (Scriban; Cihac, DA, cf. DER; DEX, MDA).