găvan n. 1. strachina în care țăranul păstrează sarea grunzoasă: pe tot anul și găvanul PANN; 2. partea găunoasă a lingurei de lemn și lingura însăș; 3. partea furcei ce poartă caierul; 4. șanțul sau jgheabul mesei dulgherului și tâmplarului. [Vechiu-rom. căvan, taler de cumpănă = lat. medieval *CAVANUM (din CAVUS)].