GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRĂDINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu creșterea legumelor și a florilor. /grădină + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRĂDINÁR s. v. horticultor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grădinár s. m., pl. grădinári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grădinár m. (d. grădină; bg. gradinar). Om, femeĭe care îngrijește grădina saŭ se ocupă de grădinărie. – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -íță, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink