GOZ, gozuri, s. n. (Reg.; cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale; p. gener. gunoi, murdărie. [Var.: gózură s. f.] – Din magh. gaz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GOZ ~uri n. 1) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; gălămoz. 2) Resturi murdare sau inutile, care se aruncă; gunoi. /<ung. gaz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GOZ s. v. gunoi, impuritate, murdărie, necurățenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

goz (-oáze), s. n. – 1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

goz s. n., pl. gózuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

goz n., pl. urĭ (ung. gaz, gunoĭ). Trans. Gunoĭ: dă gozu afară din casă. Vechĭ. Sfărămătură [!] de cereale orĭ de puĭe: vezĭ gozu din ochĭu altuĭa și nu vezĭ bîrna din ochĭu tăŭ. Pl. Zoană, curătură, codină, sfărămăturĭ de cereale rămase de la treĭerat (care se daŭ găinilor). – Și gózură, f. (Săm. 4, 689) și goază (Mold.). În Suc. (Șez. 32, 108), gozomete, n. pl., gunoaĭe. V. tîrnomeată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink