GONGORÍSM (< fr.; {s} n. pr. Góngora) s. n. Manieră literară formalistă și ermetică apărută în Spania la sfârșitul sec. 16, caracterizată prin folosirea abuzivă a neologismului, a sintaxei eliptice, a metaforei hiperbolice, prin prețiozitate și afectare; denumită astfel după poetul Luis de Góngora y Argote. Maniere similare au fost cultivate, în aceeași perioadă, în Italia (marinism), Franța (prețiozitate), Anglia (eufuism); cultism.