GLEZNĂ, glezne, s. f. Partea piciorului formată de oasele ieșite în afară ale încheieturii de jos; încheietura de jos a piciorului; p. ext. partea mai subțire a piciorului deasupra încheieturii de jos. Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. Se-nalță proptindu-se-n coate Și-a calului glezn-o cuprinde. COȘBUC, P. II 31. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pînă-n nori, apoi îl izbi de pămînt și-l băgă în țărînă pînă-n glezne. EMINESCU, N. 10.