glaciație, (engl.= glaciation), interval de timp din istoria Pământului, în care datorită deteriorării climatice, fenomenele glaciare au afectat supr. întinse ale scoarței terestre. În evoluția g. se disting un stadiu anaglaciar, marcat de regresiuni la scară planetară, prin reținerea unor mari volume de apă în calotele glaciare, și un stadiu cataglaciar, însoțit de transgresiuni, ca urmare a topirii ghețarilor. În istoria Pământului, pe baza dep. glaciare (morene, → tillite) au fost recu- noscute în Prot. terminal, Ordov. (Sahara), Carb. sup. -Perm. inf. (Gondwana) și în Cuat. din continentele nordice (g. Donau, Günz, Mindel, Riss, Würm – din reg. alpine, respectiv Elba, Elster, Saale, Vistula – din reg. de plat. nordice). G. au alternat cu interglaciații. V. și calotă glaciară. (V.M.)