GHEUCA alb. 1. frecv. pren. și n. de familie (Sd XI, XXII; Tut; Sur IV; Bîr IV) etc.; – Bejan (Băl II). 2. Gheoca pren. (P¹ fila 5 v-o; 17 B II 388). 3. Gheoica, Slăvițeseu (Olt). 4. Ghioca, ar. (Fărș); Ghioca = Gheuca căp. (Cotr 3); Ghioca pren. (Pom; P¹¹ fila 27; 17 B I 313, 445; 16 B VI 254; Hur; Drag274); – log. Stănescul(Aș Br 7). 5 *Ghiovcu (16 B VI 139). 6. Ghioga, mold., act. în cont. prob. cu subst. ghioagă. 7. Ghiuc, V. (Băl VI); -a (Moț; Bîr III). 8. – grec < alb. Гϰιόϰα (But); Un Гϰέουϰα din „Misia” 1762, în București (Iorga III 6 n. 2); „Mitropolitul Leon Gheaca de origine albanez” (ib.).