GEOLOGÍE (< fr. {i}; geo- + gr. logos „studiu”) s. f. Știință care studiază structura și compoziția Pământului și modul de formare a mineralelor și rocilor (petrografia); cercetează caracteristicile fizice ale globului terestru (geofizica) și procese endogene și exogene care produc modificări în structura, compoziția și relieful acestuia (geodinamica); determină raporturile pe care rocile le au unele față de altele în dispunerea lor în scoarță (tectonică), studiază fazele de dezvoltare a faunei și florei din trecut (paleontologia); stabilește succesiunea stadiilor evolutive ale Pământului (g. istorică sau stratigrafia); se ocupă cu studiul complex al mineralelor (mineralogia), cercetează manifestările vulcanice (vulcanologie); studiază proprietățile fizico-mecanice ale pământurilor și modul lor de comportare, ținând seama de interacțiunea permanentă dintre construcții și teren (geotehnică).