GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GENIÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are geniu; înzestrat cu calități creatoare deosebite. Matematician ~. 2) Care este caracteristic pentru genii; de geniu. Invenție ~ă. Lucrare ~ă. /<fr. génial
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENIÁL, -Ă adj. Care are geniu; de geniu. [Pron. -ni-al. / < fr. génial, it. geniale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENIÁL, -Ă adj. care are geniu; de geniu. (< fr. génial, it. geniale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

geniál adj. m. (sil. -ni-al), pl. geniáli; f. sg. geniálă, pl. geniále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*geniál, -ă adj. (lat. genialis). Care depinde de natura persoaneĭ. Care are geniŭ (inteligență superioară): om genial. Care denotă geniu: ideĭe genială. Adv. În mod genial.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink