GENIAL, -Ă, geniali, -e, adj. 1. (Despre persoane) Înzestrat cu geniu. Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic. DEMETRESCU, O. 165. 2. (Despre însușiri, idei, acțiuni, opere) De geniu, creat de un geniu, care dovedește genialitate. O deosebită însemnătate prezintă pentru masele largi de oameni ai muncii studierea genialelor opere ale clasicilor marxism-leninismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Sub această frunte înaltă s-au născut gînduri geniale. STANCU, U.R.S.S. 38. Unii spun că e o lucrare genială. C. PETRESCU, C. V. 242. ◊ (Adverbial) Oricît de genial tăiate ar fi formele unei statui, ea niciodată nu ne va putea reda acele linii moi, pătimașe, calde, care caracterizează un trup frumos, viu. GHEREA, ST. CR. II 50. – Pronunțat: -ni-al.