GÂRA interj. (Substantivat, în expr.) Gâra-mâra = sâcâială; ceartă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gîra-mî́ra (d. gîrîĭ și mîrîĭ, cîr și mîr). Fam. Interj. care arată zgomotu certeĭ: ce gîra-mîra se aude?
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink