fân sn [At: PSALT. SCH. 488/16 / Pl: ~uri, (reg) ~ațe / E: ml fenum] 1 Iarbă cosită și uscată, folosită ca nutreț pentru vite Si: (pop) fânaț (2). 2 (Pop; îe) A face ~ A cosi iarba. 3 (Pop; îs) Vremea ~ului Perioadă a anului când iarba e bună de cosit, pentru a o face fân (1). 4 (Îvp; îe) ~ sau paie? Rezultatul e bun sau rău? 5 (Îvp; îe) A-și pune ~ în ciubote A se îmbogăți. 6 (Șîf fânuri) Iarbă încă necosită, destinată a fi făcută fân (1). 7 (Bot; șîc ~-de-Iivezi) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 8 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firuță (Poa pratensis). 9 (Bot; șîc ~-de-livadă) Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 10 (Bot; reg; șîc ~-de-livadă) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 11 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firușor (Poa annua). 12 (Bot; îc) ~ul-cămilei, ~ul-câinelui Roșățea (Butomus umbellatus). 13 (Bot; Ban; îc) ~-semănat Dughie (Setaria italica).