FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș”).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

FUSCÉL ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuințări. /<lat. fusticellus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoare. (~ la loitre.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fuscél (fuscéi), s. m. – 1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la mașina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fușcel, fuștel, fuștei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Pușcariu 691; REW 3618; DAR). Fușoi, s. m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fușeu, s. m. (șipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîștiu, s. m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuște, este o var. contaminată de încrucișarea cu fîș. Der. foșălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinții (fuscei) dărăcitorului”; foșălău, s. n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuște.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fuscél s. m., pl. fuscéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUȘCÉL s. m. v. fuscel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

fușcél, V. fuștel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fuștél m., pl. eĭ (lat. fûstellus, dim. d. fûstis, fuste. De aicĭ vine ung. fuately). Par maĭ mic. Cotor de ceapă (acela care poartă semințele). Spetează, treaptă de scară mobilă. Traversă la scoarța (laturea) căruțeĭ. Bețișor care separă ițele la stativă (numită și furcel). – Și fușcel m., și fușteĭ, n., pl. eĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink