FUNGI- „ciuperci, fungi”. ◊ L. fungus „ciupercă, burete” > germ. fungi-, it. id., engl. id., fr. fongi- > rom. fungi-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ciupercile dăunătoare; ~col (v. -col₁), adj., care trăiește ca saprofit sau ca parazit pe ciuperci; ~form (v. -form), adj., în formă de ciupercă sau de ciupercuță; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor; sin. micostatic; ~stază (v. -stază), s. f., inhibare a germinării sporilor și a creșterii unui organism, fără însă a-l omorî; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu ciuperci.