fulger sn [At: TETRAEV. 243 / V: (reg) s~ / Pl: ~e, (rar; în poezia populară) ~i sm / E: ml fulger (= fulgur, ~is)] 1 Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. 2-3 (Îs) Ședință (sau miting) ~ Ședință (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment important. 4 (Îs) Telegramă ~ Telegramă transmisă (în schimbul unei suprataxe) mai repede decât telegramele obișnuite. 5-6 (Îljv) Ca ~ul (sau ca un ~) Cu iuțeala fulgerului (1) Si: iute, scurt. 7-8 (Îal) Subit. 9 (Îs) ~ globular Fulger (1) cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albăstruie sau roșiatică, care se deplasează relativ încet sub influența curenților de aer, dispărând brusc, cu sau fără explozie. 10 (Îs) ~ electronic Bliț. 11 (Bot; reg) Tortoțel (Cuscuta epithymum).