FRÎNGHIE², frînghii, s. f. Fir lung și gros, făcut din mai multe sfori răsucite una în jurul alteia; funie. I-au legat cu frînghii. DUMITRIU, N. 130. S-au repezit toți ca pisicile pe scările de frînghie în catarge. BART, E. 273. Făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. (Cu aluzie la spînzurătoare) Noi gîndeam să-ți dăm sopon și frînghie. CREANGĂ, P. 331. – Accentuat și: (regional) frînghie.