FRUPT s. n. sg. 1. (Uneori determinat prin «alb») Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. Și avem oi și vaci ale noastre, ca să ne îndulcim cu fruptul lor. SADOVEANU, P. M. 141. Mai lasă cea urdă, că-i fi sătul de frupt de oaie. HOGAȘ, M. N. 197. Apoi în hruba asta ținem fruptul alb și închidem la mijloc, ca să nu prindă cumva vinurile iz de la brînza de oi. id. DR. II 29. 2. Mîncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, pe care creștinii ortodocși nu au voie să o mănînce în timpul posturilor. Îl pofti pe Damian la el la masă, chiar la blagoveștenie, că era cu frupt de pește. CAMIL PETRESCU, O. I 564. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce, v. dulce. A trecut miezul nopții, acum putem să mîncăm de frupt. VLAHUȚĂ, O. A. 386.