FRUMOS adj., subst. 1. Fromosul, mold., 1411 (Glos); Frumosul, 1534 (ib); Ion feciorul Frumosului, 1665, mold. (Sd VII 59); Frumoșii t.; Frumoasa s. 2. Frumușan/u, act. -ul, V. (17 A II 278); -i s. 3. Frumușălul (Dm); Frumuș/el s (Dm); -ei, -ele ss.; Frumușel b. (Hur 123); – Marcu (Grș 18); – (16 A I 436). 4. Frumușica, schit; fam. (Sd XV 88). 5. Frumoșeiu s. (Cat). 6. Frumușița s. 7. Contaminat cu Hurmuzachi: Frumuzachi (A Gen I 134); – Ioan (Bîr I); Frumusache act. Toponimele 1 – 8 pot fi independente de funcția antroponimică a subst. frumos. 8. Cu met. Formos fam., buc. Traducere în slavă: v. Crasu. 9. Scurtat v. Mușa.