Definiția cu ID-ul 917151:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FRA s. f. (< fr. phrase, it. frase, cf. gr. phrasis „vorbire”): unitate sintactică superioară, constituită din două sau mai multe propoziții (dintre care măcar una, obligatoriu, principală) aflate în raport de coordonare, în raport de subordonare sau în raport de coordonare și de subordonare, ca în exemplele „Fiul craiului, punându-i zăbala la gură, încalecă1 / și / atunci calul odată zboară cu dânsul până la nouri2 / și / apoi se lasă jos ca o săgeată”3 / (Ion Creangă); „Trecu grabnic în vagonul soldaților,1 / se înghesui printre țăranii de pe coridor2 / (L. Rebreanu); ”Ar fi de dorit însă1 / ca ostenelile acelor puțini2 / ce se străduiesc pentru folosul obștesc3 / să fie cunoscute„2 / (C. Negruzzi); ”Tot ar fi voit1 / să știe2 / dacă el trece3 / ori /nu4 /; și / o adâncă întristare o cuprindea5 / când se ivea în mintea ei gândul6 / că el ar putea7 / să plece mai departe8 / fără ca să treacă pe aici9 / (I. Slavici). ◊ ~ incidentă: f. intercalată între propozițiile altei f., fără legătură sintactică cu acestea și despărțite de ele prin linie de pauză, ca de exemplu „Spun – nu știu1 / de e așa2 – că lupii... au ales o deputăție dintre ei” (C. Negruzzi). ◊ ~ „intercalată”: grup de două sau mai multe propoziții, așezate între componentele unei propoziții din interiorul f., legat sintactic de acestea și despărțit de ele prin virgulă, ca de exemplu „Firește1 / că,2 / oricât s-ar fi străduit3 / să-l convingă,4 / totul ar fi fost zadarnic”2/. ◊ ~ echivocă: f. neclară, ambiguă, confuză, datorată folosirii necorespunzătoare a unor cuvinte, legăturilor accidentale dintre acestea, gândirii neorganizate a vorbitorilor, ca în exemplul „Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee1 / de ce face omul acasă...”2 / (I. L. Caragiale).