fonotecă (< gr. φωνή, „sunet” + θήϰη [theke], „dulap”), arhivă de înregistrări* sonore (pe cilindri de ceară, discuri sau benzi de magnetofon). În marile f., modul de clasare și utilizare a materialelor este organizat după principiile știintifice ale biblioteconomiei. Principalele instituții în România care au constituit f. sunt Comitetul de stat al Radioteleviziunii (pentru uzul emisiunilor sale), Arhiva Institutului de Folclor (pentru uzul cercetării științifice) și Biblioteca Națională a României, a cărei f. este un instrument de folosință publică.