2 definiții pentru foen (pl. -e), foen (pl. -uri)   declinări

FOEN s.n. 1. Vânt cald și puternic care bate în munții Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea părului cu ajutorul unor curenți de aer cald. [Pron. fön, scris și foehn. / < fr. foehn, germ. Föhn].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

foen (= foehn) s. n. (pl. foene)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink